In sfarsit fericit

O tu mult prea firava fiinta,

cum de iti este cu putinta
cu pielea-ti fina ca de chihlimbar
sa calci pe-acest pamant murdar?

De as fi al tau ti-as pune la picioare
petale din cea mai scumpa floare,
iar de mi-ai cere in brate sa te port
nicicand n-as ezita, nici de-as fi mort.

Cat mi-as dori acum ca tu sa sti!
Ca eu sunt fericit doar ca existi.
Probabil ai sa ma crezi nebun
daca vreodata voi reusi sa-ti spun.

Dar poate intr-o alta viata
sau intr-o simpla dimineata
se va`ntampla ca prin minune
sa prind curaj si iti voi spune.

Dar cum sa-i spui unei zeite
ca ea intrece tot in frumusete?
Ah! De`as gasi vreodata o varianta;
insa nici una demna a fi`ncercata.

Zeci de cuvinte atat de complicate,
dar ca prin vis complet uitate.
Atatea planuri... Atatea vise...
Atat de putine in schimb atinse.

Dar nu-i nimic timpul nu zboara.
Eu l-am oprit pentru a mia oara.
Si`ntr-un final sunt si eu fericit...
Caci l-am oprit exact cand ai zambit.


Sper sa placa macar unor persoane daca nu tuturor...