Un Inger...

Doua trupuri simple, stinse
atinse printr-o singura celula,
asta suntem noi...
Plecati departe cu gandul,
ramasi in schimb cu trupul
pe-acest pamant atat de rece,
ma`ntreb de ce ne-am mai intorce?!

Ridic-acuma ochi tai frumoaso!
Priveste aceasta lume,
ce`n jurul nostru creste...
Noi insa am ramas parca pe loc
cu trupurile goale
si ochii incarcati
de-atatea lacrimi s`amintiri...

Acum simple priviri
sunt deajuns sa puna capat
unor ganduri atat de pure.
Suntem lipsiti de orice jena,
precum adam si acea eva
ce a muscat fara sa se intrebe
din fructul interzis...

Si cu atata naivitate`n el
adam pe urme i-a calcat,
fiind din preafrumosul paradis,
pe veci impinsi spre moarte,
spre viata dura a acestei lumi.

Un singur lucru as vrea sa lamuresc:
Eu de atata timp te tot iubesc!
Acuma totul este gata;
stam nemiscati in brate,
te strang atat de tare
la pieptul meu si-ti mangii spatele.
Ciudat!!!
Esti inger si totusi nu ai aripi...

Visul

Privesc ingandurat spre-un orizont
de razele soarelui aprins brazdat,
apoi lasandu-ma cuprins de vant,
ajung intr-un loc de mult uitat.

Desprins de realitate`ncep sa visez
si tot visand incep s-aud
un sunet slab de titirez
ce se aude la umbra unui dud.

M-apropii usor si`ncep sa deslusesc,
e ca o silueta de copil,
o silueta`n care eu ma regasesc
si-mi aminteste cat eram de umil

cand stam singur si tipam,
nevazut sau auzit de cineva.
Cu ultimile-mi puteri eu alergam
dorind sa ma ascund pe undeva.

Acuma visul insusi mi-e stapan
si simt cum ma apuca si m-atrage
tinandu-ma inchis ca pe-un nebun...
ce imi doresc acum sa pot alege,

dar uit dupa un timp
de mine si absolut de tot
si parca abea abea mai simt...
srig: GATA! eu nu mai pot!

Trezindu-ma din visu-mi cel ciudat,
sunt singur si uitat de toti
si inca nu`nteleg ce s-antamplat,
ma uit si-i vad pe toti carunti.

De ce eu`s inca tanar?
Oi fi dormit prea multe nopti?
Acuma plang incet si sufar,
caci eu sunt viu si restu`s morti...

Vocea marii

Privind spre rasarit cu ochii uzi,

Mi se sopteste usor: „ Chiar nu m-auzi ? ” .

O voce calda-mi striga numele,

Îmi spun convins: „ Nu pot fi ele! ” .

Încerc sa ma ridic de pe nisipul rece,

Însa ceva din mine nu vrea sa plece.

Ceva-mi sopteste numele pentru a doua oara

Iar marea se agita de parca ar vrea sa moara.

Deja e prea târziu sa ma opun,

Cuprins de aceasta vraja aleg sa ma supun.

Ma arunc in ale lor furtunoase brate

Insa pamantu`ncearca sa ma agate.

Eu nu ascult si ma încred prea mult

În glasul marii ce ma striga de demult.

Acum nu are rost sa mai stau pe gânduri

Plec împreuna cu ale mele valuri.

Marea

Poza nu imi apartine!

Autor: Cretzu; aka Ozzy; aka Andrei!

Marea... un desert albastru
ce ne-atrage precum inflacaratul astru,
ce ne atrage in ale ei adancuri
sa ne ascunda printre valuri,

de ochii tuturor ce-ncearca
cu-ale lor minciuni sa ne rapeasca
pana si ultima farama de speranta...
aceea de-a reusi in viata.

acum eu sincer prefer sa simt durere
caci viata nu-nseamna doar placere.
refuz sa stau in veci ascuns
in locul unde si soarele a apus.

acuma totul este gata deja am hotarat
ma-ndepartez de-acest abis urat
ma-ntorc la soarele cel dulce
ce vesnic sus acolo el straluce...

Gandurile unui Agitat!

pustie imi e mintea
nu stiu ce sa ma fac
mai bine tac din gura
si iau din nou prozac.
cica m-ajuta, cica e pilula sfanta;
nu acum nu aberez
incerc ca sa creez
fara un marker sau carioci
imi mazgalesc halatul
cu sange si ciuperci...
credeti-ma nu sunt nebun,
am doar o fata mai ciudata
ce nu ii place`atunci cand e spalata.
eu nu o spal dar ea imi cere
cu servetele parfumate sa o sterg.
eu zic ca-i proasta,
dar totusi mi se face mila,
ma hotarasc ca sa o sterg.
dintr-un dulap am luat
un ghemotoc de vata
si torn putin lichid de frana
purtand manusi sa nu ma ard la mana
si sterg usor, usor,
pana se face rosie
nu de rusine ci de sange
si eu lesin pe covoras in baie,
dar s-o lasam in pace
sa revenim la ce mie imi place.
acum imi place totul,
caci mi-am mancat compotul
si sunt atat de fericit
incat am sa m-apuc sa iti recit
ceva ce eu am scris
cand am fost prins
cu funia la gat si lama inre vene:
"copil am fost si voi ramane
de nu-ti convine pleaca
si lasa-ma pe mine
sa sper ca o sa-mi treaca
durerea ce in suflet
mi-a lasat o gaura"
gata! imi pare foarte rau
mai multe nu va pot spune
in aceste randuri stramte,
e foia mult prea mica
asa ca mai incap doar 2 ganduri
ce nu ma lasa`n pace:
adam o fi avut buric?
si inca unu...
eu daca mor mai pot sa fiu bunic?